Deși aria-secțiunii transversale a firelor din înfășurarea-de înaltă tensiune este mult mai mică decât cea din înfășurarea-de joasă tensiune, numărul de spire în înfășurarea-de înaltă tensiune poate fi de aproximativ 10 ori mai mare decât cel al înfășurării-de joasă tensiune. Chiar dacă cerințele de izolație pentru capetele celor două sunt diferite, oamenii speră totuși că înfășurarea de înaltă-tensiune și de joasă-tensiune au dimensiuni axiale aproximativ egale. Presupunând că înfășurarea-de joasă tensiune este înfășurată într-o singură spirală și are un singur strat, atunci înfășurarea de-înaltă tensiune trebuie să aibă 10 straturi din această înfășurare spirală. Rezistența mecanică a acestei înfășurări multi-helix este insuficientă, iar tensiunea dintre fiecare strat este, de asemenea, mare (într-o înfășurare cu 10 straturi, tensiunea interstrat va fi de 1/10 din tensiunea de fază). Prin urmare, înfășurările de-înaltă tensiune sunt în general înfășurate într-o structură în formă de plăcintă. În înfășurarea clătitei, spirele de sârmă sunt înfășurate radial spre exterior de la suprafața matriței. Dacă o pereche de prăjituri de linie adiacente sunt înfășurate în acest fel, transpunerea între prăjituri trebuie să fie finalizată în interiorul prăjiturii, iar capetele ambelor prăjituri de linie sunt situate pe suprafața exterioară a prăjiturii de linie respective. Aceste prăjituri de sârmă pot fi toate înfășurate în acest fel, iar apoi capetele lor pot fi conectate împreună pentru a forma o înfășurare completă. Această structură necesită multe îmbinări între fiecare pereche de turte de sârmă (denumite de obicei segmente de linie), astfel încât acestea au fost în principiu înlocuite cu înfășurări continue.
După ce a fost înfășurată ca înfășurare de turtă, înfășurarea continuă are aceeași formă structurală ca și înfășurarea compusă din fiecare pereche de turte de sârmă, dar procesul său de înfășurare elimină necesitatea de a înfășura separat o singură pereche de turte de sârmă. Când capătul unei prăjituri de sârmă este situat pe partea cu diametrul exterior, acesta este plasat pe suprafața formei de sârmă printr-un tampon diagonal. Cea de-a doua turtă de sârmă este înfășurată în același mod ca și prima prăjitură de sârmă din interior spre exterior, începând de la suprafața formei de sârmă. După ce a doua clătită este înfășurată. Eliberați tensiunea de pe firul de înfășurare, presărați discul diagonal și plasați firul liber pe suprafața matriței de sârmă. Apoi, prin „turnarea prăjiturii”, „începutul” turtei de linie este transpunerea din prăjituri de linie adiacente, în timp ce „sfârșitul” este situat pe suprafața formei de linie. Apoi, puteți continua înfășurarea următoarei clătite în același mod.
De la introducerea înfășurărilor continue în jurul anilor 1950, producătorii au înfășurat înfășurările în modul descris mai sus. Deși acest proces poate suna puțin complicat și dificil de descris în mod clar, pentru un lucrător de bobinare calificat, procesul de mai sus este de fapt foarte simplu și nu există nicio dificultate în producerea de înfășurări de-înaltă calitate folosind această metodă. Cu toate acestea, această metodă de înfășurare are și dezavantajele sale, dintre care cel mai proeminent este problema strângerii turtei de fir care trebuie „turnată”. După „turnarea prăjiturii”, fiecare tură a acestor prăjituri de sârmă trebuie să fie rebobinată pe suprafața formei de sârmă și fiecare tură trebuie să fie suficient de slăbită pentru a fi înfășurată pe loc. Apoi, lucrătorul de înfășurare trebuie să strângă turta de sârmă pentru a oferi o stabilitate suficientă pentru a rezista la orice impact de defecțiune sau forță de scurt-circuit în timpul funcționării. Procesul de strângere a turtei de sârmă include: mai întâi fixați bobina de sârmă care stochează firul și apoi porniți mașina de bobinat înainte. Acest proces poate trage sârma din turta de sârmă cu cel mult aproximativ 1 m. În timpul procesului de strângere a înfășurării sârmei, sârma ar trebui să fie măcinată cu o bandă de sprijin de coadă de porumbel dedesubt. Pentru a asigura o mișcare lină între spirele sârmei și suportul de coadă de porumbel, suprafața suportului este de obicei acoperită cu ceară. Chiar și așa, oamenii știu că firele de alunecare pe suprafața suportului pot deteriora izolația firelor. Desigur, aceste puncte de deteriorare a izolației sunt greu de detectat din cauza locației lor în interiorul turtei de sârmă.
În schimb, dezavantajele înfășurării continue în alte aspecte nu sunt evidente, dar trebuie acordată atenție costului forței de muncă pentru fabricarea acestui tip de înfășurare. Rotiți firul de-a lungul matriței de înfășurare și efectuați un proces de „turnare a tortului”, care necesită lucrători calificați pentru a opera cu competență. De fapt, în trecut, când costurile cu forța de muncă erau mult mai mici, era obișnuit ca lucrătorii angajați în înfășurare continuă să finalizeze întregul proces de înfășurare. În zilele noastre, oamenii cred că metoda de mai sus este prea costisitoare, dar în multe departamente, pentru părțile mai complexe ale procesului de înfășurare, lucrătorii de înfășurare au nevoie de asistenți care să asiste la operațiune. Acest lucru va crește și costurile de producție.
Prin introducerea unei mașini de înfășurare verticală au fost depășite ambele probleme legate de înfășurarea continuă. Mașinile de bobinat vertical au fost folosite de unii producători de transformatoare de mulți ani, dar utilizarea lor pe scară largă datează din anii 1980. Încă din primele zile ale producției de transformatoare, producătorii au folosit mașini de înfășurare orizontală pentru a înfășura înfășurările transformatorului. Folosind o mașină de înfășurare verticală, începeți de la partea de jos a matriței de înfășurare și înfășurați primul turt de sârmă de pe suprafața matriței de înfășurare într-un mod normal din interior spre exterior. Folosind o serie de blocuri în trepte, înfășurați prăjitura din a doua linie într-un model circular de la exterior spre interior deasupra primului tort. După ce înfășurarea „conului” este finalizată, scoateți firul și așezați-l pe matrița de înfășurare, presărați blocul de pernă în trepte și lăsați conul să se prăbușească pentru a forma un tort de sârmă. Instrumentul de proces necesită lăsarea spațiului pentru ca conul să se prăbușească, iar slăbirea turtei de linie este relativ mică. Deci, riscul de deteriorare a izolației cauzat de strângerea turtei de sârmă este mult mai mic decât cel al unei mașini de înfășurare orizontală, astfel încât un lucrător de bobinare poate finaliza cu ușurință lucrarea de înfășurare a turtei de sârmă. Calitatea de bobinare a unei mașini de bobinat vertical este mult mai bună decât cea a unei mașini de bobinat orizontal, dar costurile de achiziție și instalare ale primei sunt mult mai mari decât cele ale celei de-a doua.
Înfășurarea de-înaltă tensiune necesită, de asemenea, canale de ulei de răcire, care sunt formate din suporturi de coadă de porumbel plasate pe suprafața matriței adiacente suprafeței interioare a turtei de sârmă și plăcuțe radiale filetate pe suporturi. Este posibil să se formeze canale radiale de ulei de răcire între fiecare pereche de turte duble sau să se stabilească canale radiale de ulei de răcire între fiecare pereche de turte de linie.
Înfășurările ecranate sunt uneori folosite la transformatoarele cu tensiune înaltă. Deși înfășurările cu mai multe-strat-de înaltă tensiune au unele dezavantaje, așa cum s-a menționat mai sus, cum ar fi tensiuni mai mari între straturi, în special la capetele fiecărui strat. Cu toate acestea, în ceea ce privește performanța electrică, atunci când acest tip de înfășurare este o înfășurare de-înaltă tensiune conectată într-o configurație în stea și utilizează o structură de izolație gradată cu punctul neutru împământat, va avea avantaje semnificative. Dacă spirele înfășurării sunt aranjate între o pereche de straturi de ecranare interioare și exterioare, cu un strat de ecranare conectat la capătul firului de înfășurare și celălalt strat de ecranare împământat, distribuția tensiunii în interiorul înfășurării va fi aceeași ca atunci când straturile de ecranare interior și exterior sunt considerate ca cei doi electrozi ai unui condensator. Deci, se pot lua măsuri de izolare pentru tensiunea generată în orice poziție a bobinei, la fel ca structura de izolație care formează distribuția tensiunii a condensatorului. Acest lucru face ca această înfășurare să fie foarte capabilă să reziste la tensiuni de front de undă abrupte, cum ar fi supratensiunea fulgerului.
O altă problemă legată de proiectarea stratului de ecranare este că aceste straturi de ecranare trebuie să fie realizate din conductori foarte subțiri, altfel se vor genera pierderi mari de pierderi în interiorul lor. În plus, datorită izolației ridicate a stratului de ecranare a capătului firului, devine dificilă răcirea eficientă a acestuia. Deci, pot exista probleme locale de supraîncălzire. Este necesar să conectați stratul de ecranare la capetele corespunzătoare ale firului de înfășurare în câmpul electric și nu este o sarcină ușoară ca aceste benzi metalice să reziste întotdeauna la vibrații de până la 100Hz. Aceste dificultăți, precum și complexitatea structurii de izolație necesare, au crescut costul de fabricație al acestei înfășurări. Prin urmare, proiectanții s-au angajat să îmbunătățească capacitatea de răspuns a înfășurărilor la tensiunile abrupte ale frontului de undă. În ultimii ani, progresele în acest domeniu au fost foarte reușite, astfel încât structurile de înfășurare a stratului de ecranare sunt rar folosite.
